Te-ai gandit vreodata sa definesti relatiile publice sau comunicarea? Sau te-ai gandit ca oamenii de relatii publice, publicitate, marketing si cam toate domeniile adiacente se joaca putin prin creativitate, fise, texte si comunicate de presa? Pe scurt, un domeniu aparut de nicaieri, fara istorie si fara sens. Nici pe departe.

In principiu, hai sa iti spunem ce sunt acele relatii publice. Relatiile publice reprezinta o punte: o punte dintre organizatie si toate publicurile acesteia. Pricopie (2006) amintea de mega-definitia relatiilor publice, realizate de Harlow (1976). Sa vedem ce spunea acea definitie:

Si dupa ce v-am bagat cu totul in ceata, hai sa va bagam si mai mult in teorie. Pentru ca totul incepe si se termina in America, tot doi americani au realizat si patru modele ale relatiilor publice, modele care urmaresc putin predecesorii relatiilor publice si istoria acestui domeniu. Primul model al relatiilor publice a fost modelul impresariat publicitate. Ce implica acesta? In principiu, consta intr-o comunicare unidirectionala, adica informatia ajungea la public, fara ca acesta sa aiba un cuvant de spus. Pe langa acest aspect, scopul comunicarii era unul propagandistic, deci informatia ajungea distorsionata la oameni. Practic, aceasta comunicare ar fi doar in beneficiul organizatiei. Cine ar fi promotorul modelului? P.T.Barnum, omul show-ului, cel al carui scop nu era transmiterea adevarului, iar al carui devisa era „The public be fooled”. Nu faceti ca Barnum! O fi el predecessor al relatiilor publice, dar nu e un model de urmat!

Al doilea model al relatiilor publice este modelul informarii publice, al carui promotor a fost Ivy L. Lee. Lee, jurnalist la origine, a oferit, pe intreg parcursul carierei sale, un singur sfat clientilor sai: informeaza publicul, nu il influenta. Practic, comunicarea practicata de Lee a fost, desi unidirectionala, transparenta, iar premiza pe care s-a bazat Lee in viata a fost Public be informed.  Transparenta a fost valoarea in care Lee a crezut si pe care a promovat-o unul dintre parintii relatiilor publice. A fost Lee parintele relatiilor publice? Aceasta dezbatere a marcat pentru o foarte mare parte din timp spatiul comunicarii, iar cei doi care se aflau in prim plan erau Ivy L. Lee si Edward Bernays. Cine este cel din urma mentionat? Urmeaza sa discutam chiar despre el.

 Al treilea model al relatiilor publice este modelul comunicarii bidirectionale asimetrice. De ce bidirectionala, dar asimetrica? Pentru ca, pentru prima data in istoria relatiilor publice, publicul avea un cuvant de spus! Practic, Bernays a constientizat importanta publicului in deciziile de comunicare. Insa feedback-ul este utilizat in scopul de a indeplini obiectivele organizatiei, deci de aici provine asimetria. Pe langa aceasta trecere, ce a mai facut cel care este considerat fondatorul relatiilor publice? In principiu, Bernays, care a oferit un nume domeniului care pe atunci nu era definit. Pai si ei cum se numeau? Conform lucrarii Relatii publice. Evolutie si perspective (2006), cei care practicau ceva similar cu Lee sau Bernays, erau numiti publicity man sau press agentry (Pricopie, 2006, p. 156). Avand in vedere ca Bernays nu a rezonat cu cei doi termeni, a gandit o eticheta care sa se muleze pe modelul pe care abia ce incerca sa il puna in practica si pe activitatile pe care el le intreprindea. Astfel a aparut termenul de relatii publice, prima lucrare care avea ca tema „Cristalizarea opiniei publice” si primele cursuri de relatii publice. A fost sau nu Bernays fondatorul relatiilor publice?

Va lasam pe voi sa ne spuneti parerea voastra despre predecesorii si fondatorii relatiilor publice. Si pentru ca simtim ca, totusi, povestea lor este mult prea condensata, va invitam sa mai cercetati despre numele enuntate anterior. Domeniul aparut din senin are o istorie mult prea vasta pentru a trece granitele uitarii.

Pricopie, R. (2006). Relatii publice. Evolutie si perspective. Bucuresti: Tritonic